Marta Hristea – voce
Mircea Tiberian – pian

„În copilărie, după momentul Gagarin eram sigur că cei din generaţia mea vor călători în cosmos, cel puţin până pe Marte sau Venus. Aventura lunară a americanilor mi-a dat şi mai multă apă la moară. Lucrurile însă au mers în altă direcţie decât m-am aşteptat.
Astăzi până şi New York-ul e un oraş istoric. Jazzul, așa cum îl știam, e istorie. Artele ţin de trecut. Şi cărţile.
Aş îndrăzni să spun că şi natura.
Să gândeşti la viitor e o îndeletnicire pentru politicieni, oameni de ştiinţă, informaticieni.
Nouă, celor care ne ocupăm cu artele, ne rămâne însă trecutul, mai bogat şi mai vast decât viitorul căci, după cum știm, lumea „e făr’ de-nceput”.
Dar, ceva îmi spune că mergând înainte spre înapoi ne vom trezi aşa deodată în viitor şi în cele din urmă vom ajunge să descoperim un timp prezent fără margini şi fără sfârşit.” Mircea Tiberian